În fiecare an, de 14 februarie, îndrăgostiții își dăruiesc bomboane, flori și cadouri, în numele Sfântului Valentin. Dar cine este acest sfânt misterios și de unde provine această tradiție a creștinilor romano-catolici, care s-a extins treptat și în țările ortodoxe din estul Europei?

                Istoria acestei sărbători și a Sfântului Valentin, care o patronează, este înconjurată de mister. Se știe că luna februarie este de mult timp celebrată ca o zi a romantismului și că Ziua Sfântului Valentin, așa cum este ea cunoscută în prezent, își are rădăcinile atât în tradițiile romane cât și în cele creștine.

Aproximativ 150 de milioane de mesaje de Sfântul Valentin sunt trimise anual în întreaga lume, această sărbătoare fiind pe locul al doilea ca popularitate după Crăciun, în privința felicitărilor care sunt trimise.

Biserica Catolică recunoaște cel puțin trei sfinți diferiți care poartă numele de Valentin sau Valentinus, toți fiind martirizați. În Calendarul Ortodox, pe lângă Sfântul Ierarh Mucenic Valentin, prăznuit pe 30 iulie, întâlnim mai mulți mucenici care au purtat acest nume.

Una dintre legende povestește că Valentin a fost un preot care a trăit la Roma în secolul al III-lea. Când împăratul Claudius al II-lea a decis că bărbații singuri sunt soldați mai buni decât cei cu soții și familii, a interzis tinerilor să se căsătorească. Valentin a realizat nedreptatea acestei decizii și l-a sfidat pe Claudius, continuând să îi căsătorească în secret pe tineri, iar atunci când a descoperit acest lucru, împăratul a ordonat uciderea lui Valentin.

Alte povești sugerează că Valentin ar fi fost ucis pentru că ar fi încercat să îi ajute pe creștini să evadeze din închisorile romane, unde erau bătuți și torturați. Potrivit unei legende, un prizonier numit Valentin a trimis primul mesaj de dragoste după ce s-a îndrăgostit de o tânără fată, posibil fiica gardianului său, care l-a vizitat la închisoare. Înainte de a muri, acesta i-ar fi scris fetei o scrisoare semnată ”de la Valentin al tău”, expresie care s-a păstrat până în zile noastre. Chiar dacă legendele diferă, toate poveștile îl prezintă drept o persoană plină de compasiune, eroică și mai ales romantică.

Până în Evul Mediu, Valentin a deveni unul dintre cei mai populari sfinți din Anglia și Franța.

În timp ce unii oameni consideră că Ziua Sfântului Valentin este celebrată la jumătatea lui februarie pentru a comemora moartea sau îngroparea lui Valentin, care a avut loc probabil în anul 270 d.c., alții susțin că biserica creștină a plasat sărbătoarea în această perioadă pentru a creștina sărbătoarea păgână a Lupercaliilor. Celebrată pe 16 februarie, sărbătoarea era un festival al fertilității, dedicată zeului Faun, al turmelor și agriculturii, ca și fondatorilor Romei, Romulus și Remus.

La începutul sărbătorii, membrii Lupercus, un ordin al preoților romani, se adunau la peștera sacră Lupercus de pe muntele Palatin, unde se crede că pruncii Romulus și Remus au fost îngrijiți de o lupoaică. Preoții sacrificau o capră, pentru fertilitate, și un câine, pentru purificare. Apoi, fugeau semi-dezbrăcați pe străzile Romei, atingându-i pe trecători cu niște curelușe din piele de capră. Femeile tinere le ieșeau în cale singure, având convingerea că atingerea cu nuielușele de capră le va aduce fertilitate și le va ușura nașterile. Potrivit lui Ovidiu, bicele cu care erau lovite femeile în scop fertilizator se numeau "februa", de unde a fost preluat mai târziu numele lunii februarie. Ziua se termina cu un chef (ospătarea de sacrificiu), în decursul căruia se organiza o loterie: fetele scriau numele lor pe pergament, pe care-l introduceau într-un bol, iar tânărul câștigător în urma unei trageri la sorți trebuia să extragă la întâmplare un bilețel din bolul respectiv. Fata al cărei nume era extras urma să fie însoțită pretutindeni de acesta în seara respectivă.

Lupercalia a supraviețuit în perioada de început a creștinismului, dar la sfârșitul secolului al V-lea a fost etichetată ca anti-creștină, iar papa Gelasius a declarat 14 februarie Ziua Sfântului Valentin. A fost însă mult mai târziu când Sfântul Valentin a devenit o sărbătoare a dragostei.

În Evul Mediu, în Franța și Anglia se credea că 14 februarie marchează începutul sezonului de împerechere la păsări, ceea ce a întărit ideea că Ziua Sfântului Valentin trebuie să fie dedicată romantismului.

În privința mesajelor de Sfântul Valentin, cel mai vechi mesaj cunoscut, care s-a păstrat până în zilele noastre, este un poem scris în 1415 de Charles, ducele de Orleans, adresat soției sale în timp ce era închis în Turnul Londrei, în urma bătăliei de la Agincourt.